M-am nascut unionist.

Intr-o zi de vara, prin 2015, curiozitatea de a vizita comunitati ale romaniei mari, ce acum se afla in afara granitelor tarii, m-a purtat in Ucraina.

Si asa am ajuns in Bugeac, raionul Reni. Undeva la vreo 70 km de Galati.

Acolo ajunsesem in vizita la parintii unui prieten. Tatal lui spre exemplu, nu vorbea limba ucraineasca. Doar rusa, ca i-a fost impusa in uniunea sovietica, si limba materna, chiar daca o numea ‘moldoveneasca’.

Pe atunci inca mai erau scoli cu predare in limba română pe acolo.

Acum din pacate nu mai sunt. Asta ca multumire ca domnul presedinte al ucrainei insusi este vorbitor de limba romana…

Mizerie politica.

Am calatorit pana la Ismail, si in calatoria asta, mi s-a dezvoltat si mai mult mândria nationala si dorinta reintregirii neamului.

Pe foarte multe case am vazut tricolorul nostru drag arborat cu mandrie.

Ba mai mult, unul avea țigla pe casa colorata tricolor.

Vamesii ucraineni mi-au vorbit in limba română.

Si, bineinteles ca si acolo am avut parte de cateva indignari, una este istoria orasului Ismail povestita de o rusoaica.

O poveste de propaganda, cu proiectii tip ‘diafilm’ in care povestea razboiul ruso-turc, in care glorioasa armata țarista a eliberat regiunea de sub ocupatia otomana…

La un moment dat am intrerupt narațiunea si am intrebat despre adevar. Cand va incepe sa povesteasca si adevarul, ca basmele nu sunt pentru adulti.

Mi-a raspuns ca ala este adevarul.

“Da bine!” I-am raspuns…

Razboiul ala a fost dus pentru eliberarea teritoriului românesc de sub ocupatie turca, si fara implicarea directa a armatei române, imperiul țarist nu ar fi castigat.

“Nu este adevarat” imi raspunde.

“Implicarea româniei a fost nesemnificativa.”

“Ha ha ha!” I-am raspuns, si am iesit.

Nu suport asemenea prostie.

O alta indignarea am avut-o atunci cand mama prietenului a spus ca nenorocitii de ucrainieni au intrerupt emisia posturilor TV românești.

M-am documentat rapid pe net, si indignarea a venit cand am aflat ca de fapt românii au hotarat sa intrerupa emisia analogica “Free to air” si sa transmita doar digital.

In situatia data, au interzis dreptul românilor de peste hotarele vitrege sa mai aiba acea conexiune cu ce se intampla in patria mama.

Am scris repede un e-mail la CNA, si mi-au raspuns arogant ca sa isi faca un abonament la televiziune prin satelit daca vor posturi românești. Problema este ca oamenii aia aveau un venit lunar de aproximativ 70€.

De unde sa mai achite si 20€/luna abonamentul tv cand lor nu le ajungeau banii pentru medicamente?!

Implicare zero din partea statului român pentru acele comunitati.

Suparator mi-a mai fost faptul ca, pentru a ajunge pe acele meleaguri românesti ce se afla intr-o tara straina, am fost nevoit sa tranzitez alta tara straina pe nume Republica Moldova.

Am cumulat multe amintiri frumoase, de neuitat. Dar totusi, am ramas cu un gust amar…

Iar, pentru a-l indulci, este o singura cale.

ReUnirea!!!

“Acolo este țara mea!

Si neamul meu cel românesc.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

Create your website at WordPress.com
Get started
%d bloggers like this: